Nicolae Iorga – om politic

Conform propriilor marturii, marele om de cultura s-a simtit obligat sa intre in activitatea politica, pentru a contribui la zidirea unui climat moral in tara noastra: “amestecul in viata publica si politica era sa-mi vie mai tarziu…, nu ca mijloc de a parveni, nici ca o satisfactie de vanitate, ci ca indeplinirea cu multa lupta si suferinte a unui categoric imperativ moral… Multa vreme m-am ferit de a ma atinge, in orice chip de activitatea politica. Dar, unele lucruri ce s-au petrecut acum in urma mi-au zguduit aceasta parere. Am vazut prin urmarile ei de ce fel era politica, ce s-a facut la noi pana acum: ruina financiara si putreziciunea morala erau rezultatele de capetenie ce se atinsese prin luptele de cateva decenii din ambitia vulgara de a stapani placerea stapanirii sau pentru foloasele banesti, nelegiuite, care decurg din dominatie. Mi s-a parut ca zaresc in viitor o priveliste mai dureroasa, primejduirea vietii statului nostru, la temeliile caruia sapase insisi aceia care pretindeau ca il servesc si, m-am cutremurat la gandul ca veacuri intregi de siliti mai mult decat omenesti, de suferinta ce nu-si pot gasi expresia in cuvinte, doua mii de ani aproape de incordare si jertfe ar putea sa duca la sfarsitul acesta ticalos; pieirea unui popor numeros, de nobila origina, cu insusiri alese, zmulgerea uneia din ramurile cele mai pline de seva din trunchiul omenirii, pentru ca Romania libera astfel au voit o haita de politicieni lacomi si orbi… Am putea ramane cu bratele incrucisate inaintea acestei privelisti? Am putea sa credem ca ne este ingaduit a ne lasa stapaniti numai de iubirea noastra pentru stiinta si scoala sau pentru alte indeletniciri straine de politica? …Nu, nu se poate: nu vom fi criminali din nepasare, alaturi de criminali din vocatie. Dezertand, nu vom colabora la pieirea neamului nostru”.